Oamenii de știință se chinuie să „reînvie” tigrul tasmanian. Ce șanse au, care este primul pas
Un specimen de tigru tasmanian conservat cu mai bine de un secol în urmă a fost studiat recent. Aceasta este prima dată când un astfel de eveniment științific a fost realizat pe o specie dispărută, inclusiv atunci când vorbim despre cele dispărute un pic mai recent.
Faptul că specimenul a fost păstrat la temperatura camerei demonstrează că secvențierea ARN ar trebui să fie posibilă pentru multe alte animale dispărute.
Ceea ce este mai puțin sigur este cât de mult va contribui acest lucru la obiectivul de-extincției.
Oamenii de știință au ocazia acum să afle mai multe despre specia dispărută, datorită secvențierii transcriptomului pielii și mușchiului scheletic al unui specimen aflat la Muzeul Suedez de Istorie Naturală.
Extragerea ARN-ului, primul pas spre un eventual succes
Specimenul de tigru tasmanian are 130 de ani, dar Dr. Mark Friedländer de la Universitatea din Stockholm și colegii săi au reușit să găsească semnături de expresie genetică pe care le-ar putea compara cu cele ale marsupialelor vii și ale mamiferelor mai îndepărtate.
Extragerea ADN-ului din fosile vechi de mii sau chiar milioane de ani este acum atât de comună încât a face același lucru cu specimene de muzeu abia dacă mai poate fi considerat un eveniment științific, dar ARN-ul este o altă chestiune, evident.
„Este prima dată când observăm existența unor gene reglatoare specifice tilacinei, cum ar fi microARN-urile, care au dispărut cu mai bine de un secol în urmă”, au scris oamenii de știință, într-un comunicat.
ARN-ul le permite cercetătorilor să identifice celulele și țesuturile individuale, modul în care genele sunt reglementate și dacă genele specifice au fost exprimate. În acest caz, ARN tilacină s-a dovedit a fi destul de specific țesuturilor individuale.
Echipa a găsit chiar urme de virusuri ARN, permițându-le să studieze bolile care au afectat tilacina în ultimele sale zile.
„Reînvierea tigrului tasmanian sau a mamutului lânos nu este o sarcină banală și va necesita cunoștințe profunde atât în ceea ce privește reglarea genomului, cât și a transcriptomului unor astfel de specii renumite, lucru care abia acum începe să fie dezvăluit”, a spus autorul principal, Emilio Mármol.